De Ipodiaconul Nektarios, M.A., Traducere de J. Swindon & Elaina C.
Tradiția ca femeile creștin ortodoxe să-și acopere capul, este, și a făcut întotdeauna parte din Biserica Ortodoxă. Această tradiție se regăsește în Epistolele scrise de către Sfântul Pavel, la Sfinții Părinți precum Sfântul Ioan Gură de Aur, și în iconografia ortodoxă care prezintă ceea ce credem teologic. Purtarea baticului de către femeile ortodoxe în timpul slujbelor liturgice ale Bisericii este unul dintre primele lucruri pe care un vizitator sau un căutătorde ortodoxie le poate observa când intră într-o biserică ortodoxă.
Din păcate, din varii motive, sunt multe femei în Biserică astăzi care nu urmează această tradiție creștin ortodoxă străveche și evlavioasă. În primul rând, multe nu știu pur și simplu pentru că nu au fost niciodată invățate. În plus, multe au fost influențate negativ de cultura seculară și de efectele nefericite ale modernismului care ne invadează parohiile. Acoperirea capului este adesea văzută ca fiind opresivă, învechită și chiar irelevantă de catre multe enoriașe care nu au dobândit discernământul ortodox și nu și-au stabilit un ethos ortodox bazat pe experiență. Multe dintre aceste femei au fost influențate de feminismul eretic modernist sau, mai rău, cred că acoperirea este o practică islamică opresivă care s-a strecurat în tradiția Bisericii.
Pentru mulți clerici, acest subiect este unul sensibil. Adesea, episcopii și preoții evită să vorbească despre acoperământ de teamă să nu supere sau să jignească femeile din parohie sau de teamă că vor fi considerați misogini pentru că susțin tradițiile Bisericii. Cu toate acestea, această teamă și evitare din partea clerului face un deserviciu femeilor care participă la sfintele slujbele. Nu este oare datoria clerului să dea cateheza potrivită, oricât de incomod ar fi pentru așa-zisa „femeie modernă”?
După cum am menționat mai sus, acoperirea capului femeilor ortodoxe își are originea în vremurile apostolice, în scrierile patristice și în iconografia Bisericii. Este o practică bună și evlavioasă ca toate femeile din Sfânta Biserică să adopte și să îmbrățișeze baticul ca „semn de supunere asupra capului ei” dat de Dumnezeu (1 Corinteni 11:10).Tradiția jurisdicției specifică etniei în care se află femeia este irelevantă. A se vedea mai întâi originile apostolice și scripturistice referitoare la acoperirea capului femeilor; în prima epistolă a Sfântului Pavel către Corinteni, capitolul 11. Sfântul Pavel scrie:
“Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.[...] De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.” [1]
Comentariile asupra scripturii ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului din secolul al V-lea și autorul Sfintei noastre Liturghii, ne oferă o explicație foarte profundă și clară la ceea ce se referă Sfântul Pavel când le poruncește femeilor să aibă capul acoperit. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:
“Dar femeilor [Sf. Pavel] le ordonă să fie la toată vremea cu văl pe cap. De aceea tot el spuse, ‘Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul’, nu s-a oprit aici, ci a continuat sa zică, ‘căci tot una este ca şi cum ar fi rasă’. Dar dacă a fi rasă este întotdeauna necinstit, este de asemenea clar că a fi descoperit este întotdeauna o rușine. Și nici cu aceasta nu a fost mulțumit, adăugând din nou, spunând, ‘De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.’ El arată că nu numai în timpul rugăciunii, ci și în mod continuu, ea ar trebui să fie acoperită [...] ‘Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.’ Așadar, în început el pur și simplu cere ca capul femeii sa nu fie gol: dar pe vreme ce continuă el insinuează continuarea regulii, spunând,’căci tot una este ca şi cum ar fi rasă’, cât și păstrarea ei cu grijă și diligență. Căci el nu a spus doar acoperit (deasupra), ci ‘acoperit cu totul,’ [οὐδὲ γὰρ καλύπτεσθαι, ἀλλα κατακαλύπτεσθαι]. Însemnând că ea trebuie să se infășoare cu grijă pe toate parțile. Și reducând-o la absurd, el face apel la rușinea lor, spunând ca o mustrare severă, ’dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă.’ Ca și cum ar fi spus, ‘Dacă lepezi acoperământul rânduit de Legea lui Dumnezeu, lepădă-te la fel și de cel rânduit de natură.’”[2]
După cum putem vedea din comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur, era de așteptat ca toate femeile să fie acoperite, nu numai în perioadele liturgice de rugăciune, ci în orice moment, căci aceasta era cinstea și semnul de autoritate dat de Domnul nostru. Sfântul Augustin de Hipona, celebrul ierarh nord-african din secolul al V-lea, afirmă în Scrisoarea CCXLV [245] către Possidus că „cei care aparțin lumii trebuie, de asemenea, să se gândească la modul în care, în aceste lucruri, pot face pe plac soțiilor lor dacă sunt soți, sau soților lor dacă sunt soții; cu limitarea că, nici măcar femeilor căsătorite nu li se cuvine să-și descopere părul, deoarece apostolul le poruncește femeilor să-și țină capul acoperit.” [3]
Ceea ce este comun la acești sfinți și la mulți alții este că atunci când vorbesc despre acoperirea capului la femei, nu se face doar referire la viața lor liturgică în Biserică, ci la toate aspectele vieții de zi cu zi. Într-un alt exemplu, Didascalia Apostolorum, un document puțin cunoscut, dar străvechi, despre Ordinea Bisericii, care a fost „alcătuit inițial în greacă posibil de către un episcop la circa. 230, in nordul Siriei”, scrie profesorul Gabriel Radle, „posibil de către un episcop, se face aluzie la unele dintre aceleași preocupări cu privire la expunerea trupurilor femeilor, inclusiv a capului acestora”. Autorul Didascaliei Apostolorum le îndeamnă pe femei să nu-și arănjeze părul „cu coafura unei desfrânate”, ci le instruiește, „când mergi pe stradă acoperă-ți capul cu mantia, astfel încât marea ta frumusețe să fie ascunsă de vălul tău”. [4] În aceste vremuri străvechi, sfinții le îndeamnau femeile să adere la tradiția apostolică și să iși acopere capul în timpul vieții de zi cu zi; cu cât mai mult se așteptau ca femeile să-și acopere absolut capul în prezența lui Hristos în timpul Sfintei Liturghii, când preotul cheamă Duhul Sfânt ce aduce preschimbarea Sfintelor Daruri care ne dau viață veșnică?
Acoperirea capului femeilor creștine ortodoxe se regasește și în rugăciunile Bisericii. În ceea ce numim „eucologion (εὐχολόγιον), sau moliftelnic”, (o carte de rugăciuni folosită de episcopi și preoți pentru liturghiile publice și binecuvântările private)”, Radle scrie, „o rugăciune numită legarea capului [părului] unei femei” poate fi gasită și in aceasta scriere [5].
Εὐχὴ εἰς τὸ ἀναδήσασθαι γυναῖκα:
Ὁ θεὸς ὁ ἐν προφήταις λαλήσας καὶ προκηρύξας τὸν φωτισμὸν τῆς γνώσεώς σου ἔσεσθαι ἐπ᾽ἐσχάτων γενεῶν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν, ὁ μὴ θέλων τινὰ τῶν ἐκ τῶν χειρῶν σου πεπλασμένων ἀνθρώπων ἄμοιρον τῆς σωτηρίας, ὁ διὰ τοῦ σκεύους τῆς ἐκλογῆς σου Παύλου τοῦ ἀποστόλου ἐντειλάμενος πάντα εἰς δοξολογίαν ποιεῖν ἡμᾶς τὴν σήν, καὶ νόμους ἐκθέμενος δι᾽ αὐτοῦ τοῖς ἀνδράσιν τοῖς ἐν πίστει πολιτευσαμένοις ὁμοίως δὲ καὶ ταῖς γυναιξίν, ἵνα οἱ μὲν ἄνδρες ἀκατακαλύπτως τὴν κεφαλὴν προσφέρωσίν σοι αἶνον καὶ δόξαν τῷ ἁγίῳ ὀνόματί σου, αἱ δὲ τῇ πίστει σου καθωπλισμέναι γυναῖκες κατακεκαλυμμέναι τὴν κεφαλὴν μετὰ αἴδους καὶ σωφροσύνης κοσμῶσιν ἑαυτὰς ἐν ἔργοις ἀγαθοῖς, καὶ ὕμνους καὶ προσευχὰς προσάγωσιν τῇ δόξῃ σου· αὐτός, δέσποτα τῶν ἁπάντων, εὐλόγησον τὴν δούλην σου ταύτην καὶ κόσμησον τὴν αὐτῆς κεφαλὴν κόσμον τὸν ἐν σοὶ εὐάρεστον καὶ ἐράσμιον, εὐσχημοσύνην τε καὶ τιμὴν καὶ εὐπρέπειαν, ὅπως κατὰ τὰς ἐντολάς σου πολιτευσαμένη καὶ τὰ μέλη πρὸς σωφρονισμὸν παιδαγωγοῦσα, τύχῃ τῶν αἰωνίων σου ἀγαθῶν σὺν τῇ ἀναδηνούσῃ αὐτήν. Ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ τῷ Κυρίῳ ἡμῶν μεθ᾽ οὗ σοὶ δόξα σὺν τῷ παναγίῳ καὶ ἀγαθῷ καὶ ζωοποιῷ σου πνεύματι νῦν καὶ ἀεί.
Rugăciune pentru legarea (capului) femeii:
“Dumnezeule, Tu care ai vorbit prin profeți și ai vestit că în generațiile din urmă lumina cunoașterii Tale va fi pentru toate neamurile, Tu care vrei ca niciun om creat de mâinile Tale să nu rămână lipsit de mântuire, Tu care prin apostolul Pavel, vasul tău ales, ne-ai poruncit să facem totul pentru slava Ta și prin el ai instituit legi pentru bărbații și femeile care trăiesc în credință, și anume ca bărbații să aducă laudă și slavă numelui Tău sfânt cu capul descoperit, în timp ce femeile, înarmate deplin în credința Ta, acoperinduși capul, se împodobesc cu fapte bune și aduc imnuri și rugăciuni spre slava Ta cu modestie și cu sobrietate; Tu, Stăpâne al tuturor lucrurilor, binecuvântează-o pe aceasta slugă a Ta și împodobește-i capul cu o podoabă bună și plăcută ție, cu bunătate, precum și cu cinste și decor, astfel încât purtându-se după poruncile tale și educând mădularele (corpului ei) spre stăpânire de sine, ea să poată obține binecuvântările Tale cele veșnice împreună cu cel care îi leagă (capul) sus. În Iisus Hristos, Domnul nostru, căruia Se cuvine toata slava împreună cu Duhul Cel preasfânt, și făcător de viață, acum și pururea și în vecii vecilor”) ”[6]
Despre acest rit, Gabriel Radle spune: „Dovezile din manuscrise nu oferă nico o indicație cu privire la detaliile îndeplinirii acestui rit, cum ar fi ocazia și circumstanțele pentru care este destinat. Manuscrisele includ pur și simplu titlul și textul rugăciunii (εὐχή). Această convenție este tipică printre cele mai vechi sacramentare atât din Est, cât și din Vest. Această carte de slujbă a fost menită în primul rând să ofere unui episcop sau preot cuvintele pe care să le pronunțe în timpul unei slujbe religioase, lăsându-ne să facem ipoteze despre aspectele ritualice care sunt considerate de la sine înțelese de către cărturarii și utilizatorii acestor cărți. Deși niciun cărturar nu a încercat un studiu detaliat al acestui rit, puținii care l-au notat au propus diferite teorii cu privire la originea și semnificația lui.” [7] Deși s-ar putea să nu știm exact când și cum a fost folosită această rugăciune, citind rugăciunea cu o mentalitate ortodoxă și în spiritul Bisericii Ortodoxe, putem vedea clar că acoperirea femeilor a fost binecuvântată într-un context liturgic.
Pe lângă diferitele examinări scripturistice, patristice și istorice prezentate mai sus, să ne uităm și la iconografia creștin ortodoxă și să vedem ce învață Biserica cu privire la acoperirea femeilor creștine. Icoanele sunt ferestre către teologia noastră și îi înfățișează pe cei sfinții care stau la tronul lui Dumnezeu și pe care suntem chemați să-i urmăm. După cum Părintele Peter Heers poate fi citat în repetate rânduri spunând: Noi îi urmăm pe sfinți!” Dacă ne uităm la aproape orice icoană a unei sfinte femei, vom vedea că sfânta poartă aproape întotdeauna un fel de văl, coroană sau ambele, ca în exemplele Sfintei Tamara din Georgia și ale altor sinte femei monarhi. Observați mai jos că în prima fotografie (vezi Figura 2) toate aceste sfinte au capetele acoperite. În icoana Soborul Sfintelor Femeile (vezi Figura 3), din nou, observați că toate au capul acoperit, cu excepția câtorva, cum ar fi Sfânta Maria Egipteanca ale cărei haine s-au dezintegrat în perioada ei extremă de asceză și pocăință în pustie unde nu avea decât mantia Sfântului Zosima.
Ultima întrebare pentru femeile creștin ortodoxe care citesc aceasta este: ce ne spun mănăstirile? La urma urmei, sfinții noștri monahi sunt în mod tradițional cei care au susținut adevărata credință ortodoxă în orice moment de-a lungul istoriei Bisericii, chiar și atunci când furtunile au răbufnit atât în interiorul Bisericii, cât și din exterior. Părerea majorității tuturor mănăstirilor este aceea că femeile trebuie să fie acoperite cu batic în timpul vizitei. Dacă acest standard este predat de sfinții noștri călugări, nu ar trebui acest lucru să fie transferat și în viața noastră parohială?
Site-ul web al Mănăstirii Sfânta Treime aparținând Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, stipulează că „Nimeni care poartă pantaloni scurți sau îmbrăcat fără modestie nu trebuie să intre în incinta mănăstirii. Femeile care doresc să intre în biserică sunt rugate să poarte capul acoperit și o fustă sau rochie.” Mănăstirea Sfânta Treime păstrează, de asemenea, diverse semne în jurul proprietății, ca o bună reamintire pentru credincioși (vezi Figura 4). [8] Mănăstirea Sfântul Antonie din Florence, Arizona, înființată de Geronda Ephraim de Philotheou și Arizona, stipulează că „Femeile sunt rugate să poarte cămăși cu mâneci lungi, largi, care să acopere complet pieptul până la gât; fuste lungi (sau rochii) fără fante adânci; eșarfe care acoperă capul și se înfășoară sub bărbie și în jurul gâtului, astfel încât și gâtul să fie acoperit. Vă rugăm să vă abțineți de la a purta ruj când venerați icoane și când primiți Sfânta Împărtășanie.” [9] Mănăstirea Ortodoxă Greacă Sfântul Nectarie din New York stipulează că „Femeile trebuie să poarte fuste lungi, bluze cu mâneci lungi și să-și acopere capul cu o eșarfă”. [10] Mănăstirea Ortodoxă Greacă Sf. Ioan Botezătorul din statul Washington stipulează că „Oaspeții trebuie să fie îmbrăcați modest: […] femeile cu mâneci lungi, fuste lungi și acoperământ pentru cap”. [11]
Este de datoria noastră ca creștini ortodocși să urmăm cu ascultare ceea ce ne-a fost dat de Sfânta Tradiție. Sfântul Pavel scrie Bisericii din Tesalonic: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră”. [12] Fără îndoială, tradiția dată nouă este tradiția femeilor creștin ortodoxe care își acoperă capul în biserică. Această practică plăcută lui Dumnezeu nu se află numai în Sfânta Scriptură, ci și în mărturia patristică a Sfinților Părinți și în istoria Bisericii de-a lungul existenței sale. Sfântul Pavel, Sfinții Părinți și sfintele femei, prin exemplul lor, nu ne-au îndemnat să păstrăm tradițiile, conceptele, ideologiile sau politicile anti-creștine și moderniste referitoare la acoperirea femeilor în Biserica Ortodoxă. Este timpul ca femeile creștin ortodoxe de pretutindeni să ridice mantaua Sfintei Tradiții și să îmbrățișeze această practică evlavioasă pentru mântuirea lor și mântuirea femeilor din generația următoare. Fie ca exemplul Preasfintei noastre Născatoare de Dumnezeu și pururea fecioara Maria și a tuturor sfintelor femei să fie purtătoarele de stindard pentru toate femeile din Biserica de astăzi.
Bibliografie
[1]. 1 Corinteni 11:1-6, 10-11, Versiunea Bisericii Ortodoxe Române
[2]. Sfântul Ioan Gură de Aur, „Sf. Hrisostom: Omilii despre epistolele Sfântului Pavel
către Corinteni: Omilia XXVI,” Părinții Niceeni și Post Niceeni (Peabody: Hendrickson Publications, 1990), 149.
[3] Sf. Augustin de Hipona, „Scrisoarea CCXLV”, Părinții Niceeni și Post-Niceni (Peabody: Hendrickson Publications, 1990), 588.
[4] Gabriel Radle, “The Veiling of Women in Byzantium: Liturgy, Hair, and Identity in a Medieval Rite of Passage,” Speculum 94, no 4. (October 2019):17
[5]. Ibid, 3.
[6]. Ibid, 5-6.
[7]. Ibid, 6.
[8]. “Visitor Info,” Holy Trinity Monastery Russian Orthodox Monastery, accesat 23 August , 2022, https://jordanville.org/visitorinfo
[9]. “Daily Visitors Guide: What to Wear,” St. Anthony’s Greek Orthodox Monastery, accesat 23 August , 2022, https://stanthonysmonastery.org/pages/day-visitors...
[10]. “Visiting Hours and Dress Code,” St. Nektarios Greek Orthodox Monastery, accesat 23 August , 2022, https://www.stnektariosmonastery.org/en/visitingho...
[11]. “Visitor Information: On the Grounds,” St John the Forerunner Orthodox Monastery, accesat 23 August, 2022, https://stjohnmonastery.org/visitor-information
[12]. 2 Tesaloniceni 2:15, Versiunea Bisericii Ortodoxe Române